Despre Prostie
Avand in vedere faptul ca pentru multe persoane termenii “prost” si “prostie” sunt total necunoscuti in special cand vine vorba de semnificatia acestora precum si alte sinonime, ne-am gandit sa apelam putin la prietenul nostru “DEX” pentru eventuale clarificari:
PROST, PROÁST?, pro?ti, proaste, adj., s.m.?i f. 1. Adj., s.m. ?i f. (Om) lipsit de inteligen??, f?r? judecat?, f?r? minte; n?t?r?u, nerod, tont, prost?nac. ? Expr. Un prost ?i jum?tate = foarte prost. A face pe prostul = a simula prostia. ? (Om) care se încrede u?or; (om) naiv, credul. ? Expr. A-?i g?si prostul = a-?i g?si omul pe care s?-l poat? în?ela u?or, pe care s?-l poat? duce de nas. 2. Adj., s.m. ?i f. (Înv. ?i pop.) (Persoan?) f?r? ?tiin?? de carte; (om) neînv??at, ignorant. ? (Om) lipsit de rafinament; (om) simplu, neevoluat. 3. Adj. De condi?ie social? modest?, din popor, de jos, de rând. ? (În trecut) Soldat prost = osta? f?r? grad; soldat. 4. Adj. Obi?nuit, comun. ? De calitate inferioar?, lipsit de valoare. 5. Adj. (Adesea adverbial) Care nu este a?a cum trebuie (din punct de vedere calitativ, func?ional etc.); necorespunz?tor, nesatisf?c?tor. ? (Adverbial; în leg?tur? cu verbul „a vorbi”) Stricat, incorect. ? (Despre situa?ii, ?tiri, întâmpl?ri etc.) Nepl?cut, nefavorabil, nenorocit. ? (Despre vreme) Nefavorabil, r?u. ? Nepriceput, nepreg?tit, neîndemânatic într-o meserie, într-o profesiune etc. 6. Adj. D?un?tor; neprielnic. ? Expr. Glum? proast? (sau de prost gust) = glum? f?r? haz, care sup?r?, jigne?te. Vorb? proast? = vorb? îndr?znea?? sau injurioas?; p. ext. ceart?. – Din sl. prost?.
PROST adj. v. banal, bârfitor, calomnios, candid, cast, cinstit, clevetitor, comun, def?im?tor, denigrator, feciorelnic, fecioresc, inocent, lucr?tor, modest, neevoluat, negradat, nepref?cut, neprih?nit, nevinovat, obi?nuit, ordinar, ponegritor, popular, primitiv, pudic, rudimentar, simplu, sincer, umil, virgin, virginal.
http://dexonline.ro/search.php?cuv=prost
PROSTÍE, prostii, s.f. 1. Starea celui lipsit de inteligen?? sau de înv???tur?, starea omului prost; (concr.) fapt?, comportare, vorb? care denot? o astfel de stare. 2. Vorb?, fapt? sau lucru lipsite de seriozitate, de importan??; fleac; absurditate, inep?ie. – Prost + suf. -ie.
PROSTÍE s. 1. n?tângie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, (rar) n?tângeal?, neto?ie, ton?ie, (fran?uzism rar) sotiz?, (înv. ?i reg.) n?t?r?ie, (înv.) n?rozenie, (fam.) zevzecie. (E de-o ~ proverbial?.) 2. dobitocie, imbecilitate, n?tângie, neghiobie, nerozie, prosteal?, tâmpenie, (înv.) prostime. (A dat dovad? de o mare ~.) 3. (concr.) gogom?nie, n?tângie, neghiobie, nerozie, nesocotin??, stupiditate, (rar) neto?ie, (înv. ?i reg.) n?t?r?ie. (Mare ~ a spus.) 4. dobitocie, idio?enie, idio?ie, imbecilitate, inep?ie, neghiobie, nerozie, stupiditate, stupizenie, tâmpenie, (înv.) prost?ticie. (Ce e ~ asta?) 5. v. absurditate. 6. gaf?, pozn?. (A comite o ~.) 7. v. copil?rie. 8. v. m?run?i?.
PROSTÍE s. v. ignoran??, incultur?, modestie, nepricepere, ne?tiin??, simplicitate, simplitate.
